M-a preocupat din adolescenta gasirea unui sens mai adanc din spatele acestei lumi in care m-am trezit traind. Si am intrezarit sclipiri de realitate in diferite practici spirituale. Nu-mi era foarte clar ce cautam stiam doar ca practicile spirituale pot fi portaluri catre adevarata Cunoastere si sesizam cum perceptiile lumii inconjuratoare incepeau sa se schimbe notabil concomitent cu practica… Au fost suisuri si coborasuri, plonjari inapoi in viata mondena si in cariera prfoesionala (de fizician) dar cumva cautarea spirituala a ramas la nivel de suflet indiferent de ceea ce se petrecea in exterior. Dupa varsta de 35 de ani o serie de evenimente si intalniri cu anumite persoane si diferite cai spirituale mi-au facut sa-mi fie clar ce ceea ce caut. Au urmat incursiuni in Zen, Theta Healig, Reiki, Respiratie Holotropica, Chi-Kung, initieri in Budhismul Vajrayana care ma faceau sa simt ca ma apropiu din ce in ce mai mult de ceea ce caut. Mi-am dat seama ca ceea ce cautam, Sinele Suprem era tot timpul aici si, cumva chiar si starea de cautare spirituala putea fi, in mod paradoxal, o miscare de indepartare de Sine.  Odata ce aceasta recunoastere s-a produs viata mea a fost condusa de o alta instanta… Sinele a inceput sa alinieze toate structurile la la el.

Iluminarea poate fi doar aproximata in cuvinte: iti regasesti chipul originar si realizezi ca ceea ce credeai ca esti nu este decat o efemera unduire a Oceanului Existentei. Nu este ceea ce va imaginati, nu este un foc de artificii sau castigarea vreunui premiu: Este mult mai mult: experimentarea nemijlocita a realitatii asa cum ESTE. Este cunoasterea Adevarului a ce suntem si despre ceea ce este ceea ce traim, inlaturarea auto-iluzionarii mintii.  Iluminarea este scopul ultim al tuturor religiilor dar nu este cum si-l imagineaza practicantii.  Ajungi sa o intelegi doar traind-o pentru ca este mult diferita de fanteziile celor care inca dorm.  Poti sa-l intelegi pe Buddha doar experimentand iluminarea: in caz contrar iti poti doar imagina ceea ce a vrut sa spuna.